Psiholog copii București
Când un copil nu spune „mi-e greu”, uneori o arată.
Lucrez cu copii și cu părinții lor atunci când apar frici, reacții intense, retragere, dificultăți de relaționare, adaptare sau comportamente care se repetă. Nu pornesc de la etichete. Încerc să înțeleg ce se întâmplă pentru copil, în ce contexte apare și ce fel de sprijin îi este potrivit.
Lucrez cu clienți din 2021. O parte importantă din experiența mea profesională este lucrul cu copii cu particularități de neurodezvoltare, inclusiv TSA și ADHD.
Cum arată momentele grele acasă?
Tranziții, limite, somn, masă, separare, conflicte sau reacții foarte intense.
Ce se schimbă în afara casei?
Integrare, cerințe, atenție, frică de greșeală, evitare sau dificultăți cu colegii.
Ce spune corpul înaintea cuvintelor?
Agitație, încordare, plâns, oboseală, retragere sau nevoie crescută de control.
Ce se întâmplă între copil și ceilalți?
Cooperare, apropiere, conflicte, așteptarea rândului, exprimare și apartenență.
Nu caut un copil „cuminte”. Mă interesează să înțeleg ce încearcă să comunice prin ceea ce face.
Un comportament poate avea nevoie de limite și, în același timp, de înțelegerea contextului. Cele două nu se exclud.
Același comportament poate însemna lucruri diferite la copii diferiți.
De aceea, nu trag concluzii doar dintr-un singur episod. Mă uit la frecvență, intensitate, momentul în care apare, ce s-a schimbat în viața copilului și cum răspund adulții din jur.
Nu lucrez cu un comportament izolat de viața copilului.
În funcție de situație, pun împreună informații din mai multe zone. Uneori ceea ce pare o „problemă de comportament” este legat de ritm, relații, solicitări, schimbări sau particularități individuale.
Relații și limite
Cum se răspunde la emoții, ce reguli există, cum apar conflictele și ce se întâmplă înainte și după ele.
Nu caut o explicație unică. Încerc să văd imaginea suficient de clară pentru a alege intervenția potrivită.
Cerințe și adaptare
Ritmul clasei, atenția, relația cu colegii, schimbările, performanța și momentele în care apare dificultatea.
Somn și reglare
Oboseală, agitație, sensibilități, semnale corporale și felul în care copilul revine după o emoție intensă.
Joacă și apartenență
Cum intră în joc, cum cere, așteaptă, negociază, tolerează frustrarea și repară un conflict.
Cum lucrez în ședință
Copilul nu trebuie să stea 50 de minute și să explice ca un adult.
În funcție de vârstă, dezvoltare și obiective, pot folosi jocul, desenul, poveștile, activitățile expresive și conversația ghidată. Instrumentul se alege pentru copil, nu copilul pentru instrument.
Joc
Pentru observare, relaționare, reguli și exersarea unor răspunsuri.
Desen
Ca modalitate de exprimare și punct de pornire pentru discuție.
Povești
Pentru emoții, perspective, situații sociale și alternative de răspuns.
Activități
Pentru atenție, cooperare, așteptare, flexibilitate și exprimare.
Dialog
Adaptat vârstei, limbajului și felului în care copilul poate participa.
Copii · neurodezvoltare
Am experiență directă în lucrul cu copii cu particularități de neurodezvoltare.
O parte importantă din experiența mea profesională este lucrul cu copii cu TSA și ADHD. Nu pornesc de la ideea că orice comportament trebuie „corectat”. Mă interesează ce funcție are, ce este greu pentru copil, ce poate învăța și ce ajustări din mediu îl pot ajuta.
Nu pun diagnostice în mod automat pornind de la câteva semne descrise de părinte. Dacă situația cere o evaluare specifică sau o competență care depășește cadrul meu de lucru, discut deschis despre asta și despre următorii pași potriviți.
Lucrul cu un copil nu înseamnă că părintele este lăsat pe dinafară.
Implicarea părintelui diferă în funcție de vârstă, dificultate și obiective. Uneori încep doar cu părintele, alteori lucrez direct cu copilul și păstrăm întâlniri de orientare pentru adulți.
Părintele
Îmi descrie ce observă, istoricul relevant, schimbările recente și ce s-a încercat deja. Primește repere despre ce poate susține acasă.
Eu
Clarific contextul, aleg instrumentele potrivite și discut cu părintele ceea ce este relevant pentru obiective, cu respectarea confidențialității profesionale.
Copilul
Participă într-un mod potrivit vârstei și capacității lui de exprimare. Nu îi cer să ofere „răspunsul corect” și nu îl transform într-un mesager între adulți.
Dacă este mai potrivit ca lucrul să înceapă doar cu tine, vezi și pagina de consiliere parentală.
Ce este util să știi înainte să îmi scrii.
La primul mesaj sunt suficiente vârsta copilului, ce te preocupă pe scurt și dacă preferi București sau online. Nu este nevoie să trimiți în WhatsApp istoricul complet sau documente sensibile.
Ședințele se achită numerar sau prin transfer bancar, cu factură. Pentru anulare sau reprogramare fără cost este nevoie de minimum 24 de ore. Vezi toate tarifele și condițiile.
Întrebări normale pentru un părinte care încearcă să decidă ce face mai departe.
„Înseamnă că este ceva grav?”
Nu neapărat. Faptul că ceri o opinie nu stabilește un diagnostic și nu înseamnă automat că problema este severă. Poate fi pur și simplu momentul potrivit să înțelegi mai clar ce observi.
„Trebuie să vină copilul de la prima întâlnire?”
Nu întotdeauna. În multe situații este util să încep cu o discuție cu părintele, mai ales când am nevoie de context înainte să decid cum este potrivit să implic copilul.
„Se poate lucra online cu un copil?”
Depinde de vârstă, obiectiv și felul în care copilul poate participa. Pentru unele situații, întâlnirea față în față este mai potrivită; pentru altele poate fi utilă consilierea parentală online.
„Lucrezi și cu copii cu TSA sau ADHD?”
Da. Am experiență profesională în această zonă. Modul concret de lucru se stabilește individual, în funcție de nevoile copilului și de obiectivele realiste ale familiei.
Primul mesaj
Poți începe cu ce ai observat, nu cu un diagnostic.
De exemplu: „Bună ziua. Copilul meu are 8 ani și în ultima perioadă observ că se retrage și evită școala. Aș vrea să discutăm dacă ar fi potrivită o întâlnire.”